Inventia care a schimbat lumea – surubul

surubul

In timpul unei vizite in Egipt, binecunoscutul filozof grec Arhimede, nascut in jurul anului 287 i.Hr. a realizat pentru prima data surubul de apa. Acesta era un dispozitiv cu care fermierii transportau apoi apa de la un nivel inferior la unul superior. Sigur era faptul ca nu era reprezentat de o simpla roata.

Cum era construit surubul de apa?

Deosebit de recunoscatori pentru solutia oferita au fost acestia pentru ca putea sa aduca apa din Nil pentru irigarea culturilor, mai ales a celor ce erau pozitionate pe terenuri inalte. A capat denumirea de surub de apa, cu toate ca era alcatuit dintr-o spirata din lemn flexibil, din salcie, ulterior imbibata in smoala. Aceasta era apoi insafurata in jurul unui cilindu, tot din lemn.

In jurul respectivului surub era necesar un tub etans, de obicei realizat din scanduri de lemn smolite, care erau prinse ulterior cu cercuri de fier. La baza sa era montata o serie de asa zisi pivoti, care erau responsabili de permiterea invartirii surubului in mod manual. Se impunea scufundarea unui capat in sursa de apa, de obicei reprezentata de paraiase sau de rauri. Astfel surubul putea ridica anumite cantitati de apa necesare pentru irigarea suprafetelor care se aflau in apropiere.

Chiar daca rotile de apa, pana atunci utilizate, puteau ridica apa la inaltimi mai mari, volumul pe care il asigura dispozitivul creat de Arhimede era cu mult mai mare. Ulterior, acesta a fost adaptat in asa fel incat sa poata fi realizate si alte sarcini.

Evolutia pe care a avut-o surubul

Initial, prin perioada primului secol crestin, principiul surubului, despre care v-am povestit mai sus, a fost adaptat, scopul pe care l-au dobandit constand in suruburi de lemn, destinat industriei vinificatiei, precum si pentru producerea de ulei de masline.

In timp, industriile mentionate au explodat pozitiv in sensul ca au reusit sa se adapteze intr-atat incat presele cu melc pentru masline si struguri faceau posibila o stoarcere adecvata. Respectivele fructe, de fel mai delicate, erau astfel stoarse de seva continuta. De altfel, cu ajutorul acestor suruburi de lemn, operatorul beneficia de un control deosebit asupra dispozitivului.

Mai tarziu au aparut si presele pentru tesaturi, la randul lor dotate cu aceste piese eficiente, care permiteau romanilor instariti purtarea unor togi calcate frumos. Nu dupa mult timp, a fost inventat tarodul, instrumentul responsabil cu saparea filetului interior in piulite.

Alte informatii despre mult intrebuintatul surub

Principiul dupa care a fost realizat surubul a mai fost utilizat si in mecanismul melc – pion. Aici, rolul sau este de a actiona pionul ce conecteaza doua axe neintersectate si neparalele.

Ceea ce folosim in prezent – acea piesa metalica utilizata pentru a realiza imbinari intre diverse materiale, a aparut abia in secolul al XIII-lea. De multe ori este utilizat in combinatie cu piulita, o alta piesa de asemenea frecvent intrebuintata. In acea perioada era utilizat pentru a fixa diverse piese din metal, inseosebi celebrele armuri din tabla. Cu toate acestea, inca nu exista surubelnita, scula pe care o folosim pentru potrivirea surubului in sant. Diferenta intre constructia surubului din acea perioada si a a celui din prezent este ca atunci acesta avea capetele patrate, respectiv hexagonale. De asemenea, existau chei fixe cu care se potriveau in locul destinat.

In prezent nu exista vreun model de surubelnita din acea perioada, cu toate ca sunt unele dovezi ale faptului ca se foloseau instrumente asemanatoare, pentru montarea armurilor, ce prezentau scobituri si santuri. Mai tarziu, in 1744, a fost realizat burghiul ce era prevazut cu o lama potrivita crestaturii din capul surubului. Ulterior a aparut prima surubelnita cu maner.

Surubul in prezent

Iata deci ca surubul s-a bucurat in timp de un real succes, atentia mesterilor si a inventatorilor fiind centrata asupra sa. Faptul ca prezenta o rezistenta sporita fata de alternativa si ca era mai ferm a facut din el o solutie practica si preferata. Mai tarziu a aparut surubul de lemn, cunoscut azi ca holz-surub.

La ora actuala omniprezent este surubul cu fanta dreapta, utilizat in montaje metalice si din lemn. Inca nu se poate inlocui in totalitate cu surubul in cruce, care a fost inventat in 1934. Este preferat pentru ca reuseste sa creasca forta de torsiune, iar asta se datoreaza modului in care ghideaza surubelnita spre centrul cilindrului. Totodata acest tip de surub reduce alunecarea, ceea ce este avantajos in utilizare. Este urmat de catre modelul cu cap – cruce, acesta clasandu-se in locul doi ca grad de folosire. In prezent, exista surubelnite electrice, de asemenea un ajutor potrivit in fixarea  eficienta a suruburilor.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *